vineri, 11 august 2017


In cazul ordonantelor de urgenta , Parlamentul e convocat obligatoriu in sesiune extraordinara la cererea Guvernului, fara sa fie necesara nicio alta procedura

   Constitutia prevede 2 situatii in care Parlamentul este convocat in sesiune extraordinara:
1.Art.115
5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă IN MOD OBLIGATORIU în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă.
Si
2. Art.66
2) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor.
(3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora.

   De ce cele 2 situatii sunt distincte? Pentru ca in cazul ordonantelor de urgenta – acestea intra in vigoare imediat dupa depunere si publicare , Guvernul legiferand in locul Parlamentului.
   Chiar daca Parlamentul nu se intruneste , ordonantele de urgenta isi produc efectele si sunt adoptate tacit in 60 de zile.
   Constitutia prevede clar : Parlamentul se convoaca in mod obligatoriu , nu daca , nu parca , nu doar in cazul in care – ci obligatoriu , fiindca Guvernul a legiferat DEJA in locul Parlamentului si ceea ce a legiferat Guvernul a intrat DEJA in vigoare.
   Cum Parlamentul , ca reprezentant suprem al poporului si unica autoritate legiuitoare a tarii, este obligat sa isi exercite atributia de legiferare , daca nu ar veni in sesiune extraordinara , s-ar deroba de atributiile constitutionale.
   In cazul ordonantelor de urgenta – Guvernul solicita convocarea Parlamentului prin actul de depunere spre dezbatere a ordonantelor de urgenta.
   Constitutia nu numai ca a tinut ca Parlamentul sa fie unica autoritate legiuitoare a tarii , fapt pentru care a prevazut convocarea “in mod obligatoriu” atunci cand Guvernul legifereaza ca legiuitor delegat , dar avand in vedere caracterul ordonantelor de urgenta , care intra imediat in vigoare , Constitutia a prevazut convocarea obligatorie a Parlamentului ca masura de cenzurare a posibilelor derapaje ale Guvernului.
   Daca Guvernul legifereza prin ordonante de urgenta masuri care lezeaza drepturile omului , interesul national sau ia masuri privind mobilizarea generala pentru o actiune armata , respingerea tratatelor internationale etc. - aceste masuri intra in vigoare IMEDIAT dupa depunere si publicare – si doar Parlamentul poate opri efectele acestor ordonante prin respingere sau modificare.
   Chiar daca Parlamentul nu vrea sa vina in sesiune extraordinara si nu vrea sa dezbata ordonantele de urgenta , acestea isi fac efectul , iar Parlamentul este direct si deplin responsabil de faptul ca nu si-a indeplinit atributiile.
   Aceste atributii constitutionale revin tuturor parlamentarilor , de la putere , din opozitie sau independenti.Niciunul dintre parlamentari nu se poate deroba de atributiile sale constitutionale, de legiferare si reprezentare, si de responsabilitatea in fata cetatenilor.
   In concluzie – nu numai ca demersul USR de a depune plangere penala la DNA privitor la respectarea procedurii de convocare nu are baza legala (Constitutia obliga Presedintele Camerei sa convoace sesiunea extraordinara), ci fiecare dintre parlamentarii USR e responsabil ca nu a fost la lucrarile Parlamentului in biroul permanent si in plen, fiindca prevederile constitutionale li se aplica si lor..
.
.





vineri, 28 iulie 2017

     Legea vaccinarii obligatorii din punct de vedere constitutional


   Si in acest domeniu , ca si in multe altele, oamenii care nu stiu nimic despre subiect -sunt primii care isi expun opiniile.
   Cel dintai dintre acestia a fost Prim Ministrul Mihai Tudose , care a pierdut un bun prilej sa taca.
   Pentru a intelege subiectul ,trebuie sa il segmentam in sub-diviziunile lui logice (si practice in acelasi timp).
1.Are Statul dreptul ca sa legifereze vaccinarea obligatorie a cetatenilor sai (indiferent de varsta)?
   Raspuns- DA.
   Judecatorii Curtii Supreme din SUA, patria democratiei liberale, au asemanat , pe buna dreptate, invazia unei boli EPIDEMICE cu o invazie armata inamica.
   Asa cum in timp de razboi Statul poate impune reguli care limiteaza drepturile fundamentale ,cu scopul EVIDENT justificat de a salva vietile a cat mai multor cetateni , tot acelasi drept ii este conferit Statului in cazul invaziei unor inamici microscopici- dar la fel de periculosi.
   Dupa cum vedem , conditiile stipulate de catre judecatori au fost :
a)Ca boala sa fie EPIDEMICA, astfel incat sa justifice intruziunea Statului , deoarece Statul poate actiona in numele binelui comun , dar nu poate actiona in numele binelui individual, individul fiind stapan pe destinul lui.
   Deci – Statul nu poate obliga vaccinarea , tratamentul sau alte masuri in cazul unor boli fara potential epidemic relevant.
b)Scopul benefic al intruziunii Statului in drepturile fundamentale ale individului, trebuie sa fie EVIDENT pentru majoritatea cetatenilor.
   Deci- Daca beneficiile vaccinarii nu sunt evidente pentru majoritatea populatiei , Statul e obligat sa analizeze daca aceste indoieli sunt justificate si sa obtina acordul majoritatii cetatenilor.
   In democratiile reprezentative acest acord se confera prin votul in Parlament ,dar asta nu derobeaza Guvernul de obligatia de a informa populatia si a analiza in mod constant raspunsul societatii.
   Amenintarile cu decaderea din drepturile parintesti, anularea licentei de libera practica a medicilor care au alta opinie,cenzura ceruta presei – nu sunt mijloace de informare a cetatenilor , ci mijloace de presiune arbitrara si neconstitutionala!
2. Cum pune Statul in practica notiunea de obligativitate?
   Statul are dreptul sa impuna amenzi sau chiar raspundere penala si sa impuna carantina (izolarea) cetatenilor nevaccinati.
   In schimb , Statul NU are dreptul sa imobilizeze un cetatean si sa il injecteze impotriva vointei acestuia, fiindca cetateanul este suveran pe corpul sau , suveranitate din care decurg toate celelalte drepturi fundamentale.
   In privinta minorilor , imobilizarea este permisa de lipsa de discernamant legal al acestora – dar nu este nicidecum recomandata !
3. In cazul cetatenilor minori , este necesar consimtamantul parintilor?
   Raspuns- DA
   Minorii se afla sub tutela parintilor si NU SUB TUTELA STATULUI!
   Parintii sunt cei care raspund pentru consecintele legale ale deciziilor lor asupra copiilor minori. Daca parintii isi asuma sa plateasca toate penalitatile impuse de lege, inclusiv izolarea copiilor de comunitate , Statul nu poate si nu trebuie sa intervina.
   In privinta interesului superior al copilului ,ideea halucinanta ca niste functionari vremelnici ai Statului pot deservi interesul copilului mai bine decat proprii parinti , este FALSA ab initio.
   Interventia Statului este permisa doar in cazurile cu consecinte dramatice EVIDENTE si IMEDIATE,niciodata in cazurile cu “potentiale consecinte”(unde “potentialul” e decis arbitrar de functionari perfectibili -ca sa ma exprim eufemistic).
   Cine stie ,la un moment dat, din randul putinilor copii nevaccinati , vor proveni cei care poseda imunitatea naturala necesara continuarii speciei.
   Insa o campanie de informare corecta si o lege clara si restrictiva ar trebui sa reduca dramatic numarul copiilor nevaccinati , astfel incat acesta sa se incadreaze in marja statistica admisa de securizare a imunitatii populatiei generale.

Nota: Nu am discutat aici beneficiile si riscurile programului de vaccinare , calitatea vaccinurilor , triplarea schemei de vaccinare promovata de OMS, problemele sistemului de sanatate- toate acestea sunt subiecte serioase care trebuie abordate , dar intai de toate trebuie sa stim pana unde se extind atributiile Statului in mod constitutional.

https://en.wikipedia.org/wiki/Jacobson_v._Massachusetts

marți, 25 iulie 2017

   Da,CCR poate si trebuie sa revizuiasca hotararile judecatoresti neconstitutionale


   Trebuie sa o faca ,deoarece CCR ,conform art.142 din Constitutie:
1)Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei.
   Suprematia Constitutiei se aplica si hotararilor judecatoresti.
   Avand in vedere faptul ca Romania are cele mai multe condamnari per populatie la CEDO din toata Europa (incluzand Rusia si Turcia) , e imperios necesar sa fie exercitat de catre CCR controlul de constitutionalitate.
   Poate sa o faca ,deoarece Constitutia prevede posibilitatea legiferarii in acest sens la art. 146: l)indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii. 
   Va avea Parlamentul coloana vertebrala sa legifereze posibilitatea revizuirii hotararilor judecatoresti neconstitutionale? Ma indoiesc.
   In privinta celor doua critici principale aduse CCR:
1. Judecatorii sunt numiti politic.
   Raspuns- Toate curtile de contencios constitutional din cadrul democratiilor liberale au judecatorii numiti politic.TOATE.
    De ce sunt judecatorii constitutionali numiti politic:
a)Curtile de contencios constitutional fac parte din mecanismele de echilibru si control reciproc intre puterile statului. Ele realizeaza controlul asupra celor 3 puteri:Legislativa, Executiva si Judecatoreasca.
b) Astfel isi capata legitimitatea de a anula legi votate de reprezentantii cetatenilor. Daca un organism neales ar avea acest drept , am anula democratia.
c)Constitutia este un act politic, izvor de drept din care decurg consecinte juridice. Deci perspectiva judecatorului constitutional trebuie sa fie politica , in sensul actului de vointa colectiva a poporului suveran – si nu limitat juridica . Juridicul decurge din politic si niciodata invers.
2. Nu toti judecatorii CCR au fost judecatori de scaun.
  Raspuns- Nici in Anglia , patria democratiei parlamentare , nu toti judecatorii constitutionali au fost judecatori , unii au fost avocati.
   Presupun ca Anglia, cea care a dat omenirii Magna Carta Libertatum si parlamentarismul, e un bun exemplu de urmat pentru Romania.
   De asemenea , CCR are un aparat tehnic de specialitate , ca si Presedentia , ca si Parlamentul , ca si Avocatul Poporului etc. Niciuna dintre autoritatile publice ale statului nu constau in persoane fizice ,care lucreaza izolate si trebuie sa fie omnisciente , ci sunt institutii.



http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21923194-vrea-curtea-constitutionala-sporeasca-atributiile-inteles-specialistii-drept-dintr-ultima-decizie-controversata.htm

Criterii de selectie a judecatorilor CCR


   USR propune 2 adaugiri la criteriile de selectionare a judecatorilor CCR:
1.Doctoratul in drept sa fie o conditie obligatorie.
2.Sa nu fi fost niciodata membru de partid.
   De ce aceste criterii sunt nocive:
1. Trecem peste valoarea unui doctorat al carui mandrii posesori sunt dna Kovesi si dnul Toba si mergem la esenta problemei selectionarii academice.
   Asa cum numeroase studii din SUA,Canada, Marea Britanie , Australia etc. au relevat, cariera academica este puternic influentata de optiunile politice.
   Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial exista un relativ echilibru intre numarul profesorilor universitari cu optiuni de stanga si numarul profesorilor universitari cu optiuni de dreapta.
   De-a lungul timpului , numarul profesorilor universitari cu optiuni de stanga a crescut exponential ,devenind majoritari in toate departamentele.
  In medie , profesorii universitari difera de populatia generala in privinta optiunilor politice cu cel putin 20% !
  In anumite departamente , profesorii universitari cu optiuni de stanga ajung si la impresionantul procent de 100%.
   Unul din mecanismele care explica aceasta orientare politica predominant de stanga este auto-selectia. Adica profesorii sprijina preferential studentii , masteranzii , doctoranzii care le impartasesc optiunile politice in special si filosofia de viata in general.
   Ca acest sprijin este constient si militant sau ca e doar o reflectie a empatiei si simpatiei situata la nivelul subconstientului , e lipsit de relevanta.
   -Ceea ce conteaza este ca se poate trasa o relatie probabilistica intre optiunile politice si nivelul diplomei unei persoane.-
   Subiectivitatea judecatorului de scaun este drastic limitata prin faptul ca trebuie sa aplice legile in vigoare.
   Subiectivitatea judecatorului constitutional este limitata doar de principiile generale ale Constitutiei.
   Nu exista o metoda mai eficienta ca sa te asiguri ca CCR va da un anumit tip de hotarari, decat introducerea doctoratului in drept ca o conditie obligatorie.
2. Conditia ca un judecator CCR sa nu fi fost niciodata membru de partid incalca dreptul fundamental la libera asociere , dar nu aici e problema.
   Nocivitatea propunerii consta in promovarea falsei perceptiei ca subiectivismul politic este limitat la membrii de partid.
   In fapt , absolut toti oamenii au o filosofie de viata si o viziune asupra societatii ,care se exprima inclusiv in optiuni politice.
   Pana si a fi complet apolitic este o optiune politica , avand o doctrina politica si consecinte politice.
   Lipsa carnetului de membru de partid nu este nicidecum o garantie a obiectivitatii , ci exclusiv o garantie a lipsei asumarii publice a optiunilor politice.
-
   Eu as fi adaugat un singur criteriu – audiere in sedinta publica pentru obtinerea avizului consultativ al comisiilor juridice ale Parlamentului.
   Avizul consultativ nu ar fi avut nicio putere juridica , dar ar fi dat prilejul cetatenilor sa vada care este nivelul profesional si personalitatea viitorilor judecatori CCR.
   In cadrul acestor audieri am fi aflat care este nivelul cunosterii principiilor constitutionale , cu toata filosofia si teoria politica din care provin acestea. In lipsa acestor cunostinte , un judecator constitutional nu isi poate indeplini menirea , indiferent de experienta acestuia intr-un anumit domeniu juridic.
  Cine nu a vazut audierile judecatorilor nominalizati la Curtea Suprema ,din cadrul Congresului SUA, ii invit sa le caute pe YouTube – sunt nemiloase.

https://en.wikipedia.org/wiki/Liberal_bias_in_academia

https://en.wikipedia.org/wiki/Academic_bias

sâmbătă, 15 iulie 2017

Razboiul intre progresivism si social -democratie
sau simplist spus – Ce are Soros cu PSD


   A fost ridicata intrebarea :”De ce PSD, un partid de stanga ,nu ar fi agreat de Soros , un om care are tot o ideologie progresivista de stanga?”
   Raspunsul simplu este ca progresivismul si social-democratia au in comun doar caracteristicile care le incadreaza pe amandoua la stanga esicherului politic,dar majoritatea principiilor lor sunt in completa opozitie. Pe deasupra , social-democratia a fost si ramane principala rivala ideologica a neo-marxismului (progresivism).

Partea 1. Razboiul marxismului cu social-democratia

Cum a aparut social-democratia
1.  Desi ideologiile politice au radacini in antichitate , ele nu s-au putut cristaliza pana la schimbarea conditiilor politice,sociale si economice care au generat Razboiul de Independenta al SUA si Revolutia Franceza.
2.  Prima ideologie politica a fost liberalismul-clasic, aparut din nevoia de reorganizare sociala si trecerea de la feudalism la o societate moderna.
3.  A doua ideologie politica a fost conservatorismul , ca reactie la liberalism , in dorinta de a pastra intr-o forma modernizata valorile pe care le considerau imperative pentru societate.
4.  Curentele ideologice si doctrinare de stanga s-au manifestat in tertiar , deoarece liberalismul promova schimbari pe care le sprijineau si cu care erau de acord, insa nu erau suficiente , in viziunea lor.
   Diviziunea stanga-dreapta, asa cum o intelegem in prezent , a fost evidentiata in Franta, dupa Revolutie, unde in Adunarea Nationala cei care sprijineau revolutia s-au asezat la stanga , iar cei care il sprijineau pe rege s-au asezat la dreapta .
   Insa dupa scurt timp – in 1791, radicalizarea ideilor revolutionare i-a obligat pe liberali sa se mute la dreapta , in bancile unde pana atunci stateau doar cei care sprijineau vechiul regim. Liberalii francezi , asezati la dreapta ,si-au numit miscarea “Aparatorii Constitutiei” , ceea ce liberalii clasici din orice tara au ramas pana in prezent.
   Pe partea stanga a esicherului politic au continuat framantari enorme de agregare , respingere , contopire , delimitare si purism doctrinar , care au continuat mai bine de o jumatate de secol.
5.  Social -democratia. Desi la nivel teoretic au aparut mai multe doctrine de stanga , la nivel practic s-a delimitat ca avand cea mai mare influenta si cea mai mare aderenta social-democratia , care sustinea reforme sociale in cadrul democratiei liberale.
   Cel mai mare partid european care sustinea ideologia social-democratiei a fost fondat in anul 1860 in Germania , de catre Ferdinand Lassalle.
- Razboiul marxismului cu social-democratia
   Desi Marx publicase inca din 1848 Manifestul Comunist si ideile sale erau larg cunoscute , nu a avut nici succesul teoretic , nici succesul politic pe care si-l dorea.
   Partidul social-democrat (ADAV) si ziarul acestuia, “Social-democratul” ,au fost amplu criticate de Marx si Engles , atat in scrierile lor , cat si in cadrul Internationalelor socialiste.
   Atacurile lui Marx si ale sustinatorilor sai asupra social-democratilor s-au amplificat an de an, pana cand au reusit dupa 9 ani sa destabilizeze partidul social-democrat suficient de mult incat sa poata fonda un nou partid de stanga SDAP– de data asta un partid condus de Marx si Engels .
   Rivalitatea si ostilitatile dintre cele doua partide au continuat de-a lungul existentei lor.
   De asemenea , Marx si Engels au criticat extensiv miscarea social democrata din Franta , dar mai ales din Anglia.
   Si dupa moartea acestora , confruntarea intre cele doua ideologii nu a incetat niciodata , social-democratia fiind rivala ideologica a marxismului.
   Aceasta rivalitate s-a transformat in actiuni violente din partea marxistilor din Germania , in cadrul mai multor revolte si revolutii pana la cel de-al Doilea Razboi Mondial si in represiuni violente asupra social-democratilor din partea bolsevicilor din Rusia.
   Social-democratia este privita de marxisti ca fiind o tradare a intereselor de clasa , deoarece in loc sa lupte pentru rasturnarea totala a sistemului capitalist , lucreaza in avantajul burgheziei pacificand proletariatul prin minime masuri redistributive.

Partea a 2-a
Aparitia neo-marxismului

   Dupa Primul razboi mondial si mai ales dupa formarea URSS, marxistii au fost pusi in fata unor realitati care contraziceau analizele si predictiile lui Marx.
Acestea erau:
1. Problemele sistemice ale capitalismului nu au dus la crearea unei constiinte de clasa a proletariatului .Revolutiile si revoltele proletariatului aveau un caracter sporadic , artificial si nu castigau suport popular.
2. Desi diferentele de clasa se adanceau, proletarii nu s-au unit la nivel international,ci s-au inrolat pe front pentru a lupta in favoarea clasei conducatoare din tarile lor nationale.
3. Cea mai mare Revolutie a avut loc in Rusia , tara cea mai putin industrializata din Europa si cu cea mai restransa clasa proletara.Revolutia din Rusia, nu numai ca a avut caracterul falimentar al Comunei din Paris, dar a transformat ideile marxiste intr-un instrument de asuprire a proletariatului.
4. In Spania,Italia,Germania miscarile politice socialiste au deviat inspre extrema dreapta ( fascism si national-socialism), ajungand sa sutina idei in completa opozitie cu marxismul.
5. Schimbarile economice din URSS nu au dus la schimbari culturale reale.
   Urmare a acestor contradictii , un numar de teoreticieni marxisti au incercat sa gaseasca explicatiile si solutiile necesare pentru corectarea ideologiei marxiste.
   Aceasta noua ramura ideologica a marxismului este numita neo-marxism in teoria politica sau marxism cultural in limbaj colocvial.
   Cele mai cunoscute nume sunt cele ale lui Antonio Gramsci si ale membrilor Scolii de la Frankfurt (Max Horkheimer,Theodor Adorno,Herbet Marcuse etc.), dar nu se limiteaza nicidecum la acestia, teoreticieni neo-marxisti fiind cultivati in Universtiatile de prestigiu din prezent.
   Ideologia neo-marxista a pastrat toate elementele marxismului si in primul rand instrumentul teoriei critice , dar a concluzionat ca reductionismul economic marxist este fals si ca ,de fapt ,economia capitalista nu este generatoarea culturii capitaliste , ci exista o relatie de interdependenta intre economie si cultura.
   Astfel , economia este baza pe care sta supra-structura culturala (traditii, religie, stiinta, arta, etc.), dar nu poate exista distinct de aceasta.
   Fapt pentru care , daca se doreste schimbarea societatii , este necesar ca in primul rand sa se faca nu o revolutie proletara (care sa devina proprietara mijloacelor de productie si a capitalului) , ci este nevoie de o revolutie culturala impotriva hegemoniei culturii capitaliste opresive.
   Acest interes primordial privind revolutia culturala a tuturor domeniilor de cunoastere si a traditiilor sociale, a facut ca neo-marxismul sa fie numit si marxism cultural.
   Toti cei care au oferit baza ideologica a neo-marxismului s-au considerat si declarat marxisti, neavand nicio ezitare in a explica faptul ca teoriile lor au radacini ideologice in marxism.


Partea a 3-a Progresivismul

   In aplicarea practica a teoriilor neo-marxiste unitatea politica a fost imposibila, fiindca fiecare domeniu de aplicare cerea o noua definire.
   De aceea nu a existat un partid neo-marxist, deoarece accentul fiind pus pe revolutia culturala , fiecare domeniu al culturii si traditiilor sociale a necesitat integrarea in miscari politice mai vechi sau crearea de miscari politice noi.
   Astfel, gasim neo-marxisti in miscarile ecologiste , in miscarile feministe din cadrul partidelor de stanga, in miscarile civice pentru drepturile minoritatilor de orice tip, in activitatile civice privitoare la administratia locala s.a.m.d.
   Fara a avea o platforma politica asumata si comuna , neo-marxistii se regasesc in mii de activitati ce privesc reforma societatii.
   De abia in preajma debutului acestui mileniu au inceput sa existe miscari politice neo-marxiste distincte ,sub numele progresivismului.
   Progresivismul este un nume preluat de la miscarile liberale ale inceputului de  secol 20, pentru ca intruneste ideea progresului social si ideea pogresivitatii , a reformelor treptate ,cu pasi marunti (Karl Popper).
   La succesul progresivismul au contribuit , fara putinta de tagada, si eforturile bine sistematizate ale miliardarului George Soros.
   Nu e de mirare ca multi activisti progresisti resping cu vehementa eticheta de neo-marxism , fiindca aparent  nimic din ideile progresivismului nu are vreo conexiune cu marxismul.
   Desi au plecat din aceeasi radacina , copacul rezultat din neo-marxism este socant de diferit fata de ideologia marxista si este necesar ca sa privesti fructele pe care le da acest copac,pentru a intelege ca sunt aceeasi specie.
   Sau sa cunosti istorie si teorie politica .
   Cum progresivismul a renuntat in mare masura la obiectivele economice , dorind mai intai sa infaptuiasca revolutia culturala , nu ii veti vedea foarte preocupati de soarta clasei muncitoare.
   Pe langa faptul ca nu au ca prioritate imbunatatirea conditiilor clasei muncitoare , neo-marxistii inca poarta un resentiment privitor la aceasta , deorece considera ca proletariatul si-a tradat propriile interese , refuzand sa isi creeze o constiinta de clasa si o lupta comuna.
   Mai mult decat atat , pe masura ce conditiile clasei muncitoare s-au imbunatatit, odata cu avansarea stiintifica a economiei capitaliste , aceasta a inceput sa deprinda cele mai multe din “defectele” pe care Marx le reprosa burgheziei.
   In fapt , patura cea mai conservatoare , mai apropiata de valorile familiei , traditiilor nationale si ale religiei este in prezent ,in toate tarile cu democratii liberale – clasa muncitoare.Adica , in termeni progresisti , clasa muncitoare sustine hegemonia culturala opresiva.
   Avem, asadar,paradoxul ca o ideologie de stanga – progresivismul – are printre principalii inamici in societate – clasa muncitoare !
   Progresivismul ramane o ideologie de stanga, deoarece militeaza pentru rolul Statului in economie si in viata sociala , dar Statul nu este definit de Statul national , marxistii fiind internationalisti dintotdeauna.
   Astfel ,s-a creat o alianta politica aparent paradoxala , dar perfect logica si eficienta , intre neo-liberalism si progresivism.
  Ambele militeaza pentru o lume a guvernantei globale , ambele considera clasa muncitoare ca o patura sociala ce impiedica reformele necesare , ambele militeaza pentru un guvernamant apolitic(tehnocratie,meritocratie) si centrat pe o administrare eficienta si lipsita de coruptie, ambele militeaza pentru drepturile emigrantilor economici (din motive diferite) s.a.m.d.
   Progresivismul a mai fost numit si marxismul gulerelor albe, deoarece serveste primordial clasei muncitoare de la nivelul managementului .
   Asimiland in mod complet eronat conceptul liberal al clasei de mijloc , multi neo-marxisti trec drept sau chiar se cred a fi parte din clasa de mijloc si ca sustin valorile liberale! Nimic mai fals.
   Clasa de mijloc , un concept liberal, defineste acea parte a societatii care este independenta , autonoma , capabila sa reziste presiunilor Statului ,chiar si in conditii istorice mai putin favorabile , care prin modul de a gandi si a actiona pastreaza libertatea individului si a comunitatii, tinand structura sociala stabila , exact cum radacinile tin solul.
   In concept liberal – clasa de mijloc nu se refera la venitul mediu , din ea pot face parte tarani , muncitori , intelectuali , oameni de afaceri  care au autonomie, independenta si care transfera aceste calitati si comunitatii din care fac parte.
   Nu degeaba bolsevicii au omorat taranii mai instariti (kulaks) , ceea ce a cauzat foametea din 1932-1933, care a ucis 10 milioane de oameni. Acestia faceau parte din clasa de mijloc in sens liberal si erau asimilati burgheziei de catre marxisti.
   Aceasta adevarata clasa intermediara a managerilor  nu exista in timpul capitalismului analizat de Marx.
   Conform definitiei lui Marx , oricine isi vinde forta de munca si nu este proprietarul capitalului si al mijloacelor de productie – face parte din clasa muncitoare. Insa nivelul managementului are mai multe in comun cu interesele proprietarilor , decat cu interesele muncitorului de la banda.
   In timp ce muncitorul de la banda este relativ autonom , putand schimba oricand locul de munca ( cu altul la fel de prost , este adevarat )angajatii de la nivelul managementului au un numar foarte restrans de optiuni si au o dependenta mult mai mare de patronat.
   In timp ce muncitorul nu isi doreste ca salariul sa ii fie scazut prin importul agresiv de forta de munca , angajatul de la nivelul managementului are tot interesul ca aceste lucruri sa se intample, fiindca i-ar creste salariul si bonusurile.
   Astfel , atat din motive ideologice , cat si din motive economice ,progresivismul , marxismul gulerelor albe , actioneaza impotriva intereselor clasei muncitoare.
   Deci , in afara de faptul ca ambele ideologii doresc ca Statul sa aiba un rol important in economie si societate , in rest- se afla intr-o opozitie si rivalitate ideologica veche de peste 150 ani , la care s-au adaugat nenumarate  conflicte ideologice pe parcusul anilor .

.


vineri, 30 iunie 2017

     Nu, PSD nu a fost votat pentru “pomeni electorale” ,
       ar fi castigat chiar daca nu promitea 1 leu in plus.



   In 17 noiembrie 2016 scriam acest articol (1) ,in care explicam cum vor vota cetatenii si de ce va castiga PSD. Motivul nu tinea de promisiuni electorale , ci de atitudine.

   PSD a fost singurul partid care a vorbit despre problemele oamenilor si macar s-a prefacut ca ii pasa. In acest timp , celelalte partide au avut un discurs mono-color,care se referea exclusiv la demonizarea PSD si chiar a alegatorilor sai.
   PNL si USR , cu toata propaganda care i-a sprijinit , dupa o campanie electorala dezastruoasa si autista , au gasit o justificare penibila a esecului in alegeri:“PSD a fost votat pentru pomeni”.Fals.
   Explicatia asta este la fel de jenanta precum explicatia Partidului Democrat din SUA:”Rusia l-a impus pe Trump”.
   Desigur , Partidul Democrat a uitat ca, de fapt ,votantii lor l-ar fi preferat pe socialistul Bernie Sanders, caruia i-au furat nominalizarea. Tot rusii l-au impus si pe Sanders? Sau Sanders transmitea un mesaj , pe cand doamna Clinton transmitea venin?
   Tot rusii i-au furat victoria Premierului Theresa May in Marea Britanie si l-au urcat pe un val de popularitate nesperat pe socialistul Jeremy Corbyn?Sau faptul ca Theresa May era preocupata de mai multa cenzura, de vanatoarea de vulpi si de taxarea cetatenilor in varsta?
   Il felicitati pe Macron pentru incredibila ascensiune, care a spulberat partidele istorice , dar nu realizati ce rezervor de nemutumire sociala este in spatele unui astfel de vot atipic si nici nu anticipati incotro se va orienta aceasta nemultumire cand Macron va dezamagi.
    Cetatenii din toate tarile ii voteaza pe cei care prezinta solutii , mai bune sau mai rele, pentru problemele societatii. Ar fi trebuit sa fie de la sine evident acest fapt.
   Cu toate acestea , in loc sa va intrebati de ce nu ati oferit solutii , va ascundeti dupa justificarea “pomenilor PSD”.
   Stimati analisti, experti si jurnalisti ,care zburdati prin toata mass-media si pe toate platformele de socializare: habar nu aveti ce gandesc cei care au votat PSD.Habar nu aveti fiindca nu v-ati obosit sa stati de vorba niciodata cu ei.
    Nu aveti votanti PSD in anturajul vostru ,nu aveti votanti PSD in lista de prieteni -fiindca ii blocati , nu aveti postari de la votanti PSD pe site-urile voastre, fiindca ii cenzurati sau ii amutiti cu insulte.
   Habar nu aveti , sunteti complet izolati in bula voastra sociala si chiar in cazul in care nu ati scrie ineptii la comanda celui care va plateste , tot nu ati sti ce gandesc votantii PSD.
   Daca doriti ca alt partid decat PSD sa castige alegerile viitoare , sfatul meu e ca in loc sa gasiti scuza cu “pomenile” , sa incepeti ca sa vorbiti cu votantii PSD , fiindca de la ei trebuie sa luati voturi.
   Va amagiti crezand ca cei care nu au fost la vot in 2016 sunt de fapt votanti anti-PSD.
   Aceasta teorie e falsa , deoarece contrazice regula sociologiei conform careia cetatenii care nu voteaza isi distribuie preferintele politice pe aceleasi optiuni cu a celor care voteaza.
   De asemenea, va amagiti crezand ca ,daca PSD va avea o guvernare dezastruoasa , votantii PSD isi vor schimba automat optiunea de vot.
   De ce ar vota PNL sau USR, ce aveti sa le transmiteti, altceva decat insulte?!
   Nu , PSD nu si-a cumparat victoria cu pomeni , voi ati pierdut alegerile prin incompetenta.
   Si daca peste astea , continuati sa sustineti ca exploatarea ilegala, fara redevente si de tip cvasi -monopol a resurselor nationale, capusarea statului prin contracte frauduloase in parteneriat public/privat, ajutoarele si garantiile de stat pentru companii care au o cifra de faceri cat jumatate din bugetul Romaniei- se numesc "economie libera de piata" – veti pierde nu numai votantii de stanga si nehotaratii , veti pierde si votantii de dreapta.



(1)http://magdalenavalentinaferu.blogspot.ro/2016/11/argumentul-etic-in-alegerile.html


.




joi, 29 iunie 2017

    Modificarile la Programul de guvernare


   1. Eliminarea pilonului 2 de pensii. Foarte bine. Si in principiu , si in practica.

   Companiile care s-au obisnuit sa ia banii de la cetateni prin forta legii Statului si sa ii plaseze tot la Stat, la Trezorerie ,pentru ca sa opreasca profitul facut pe spatele Statului,iar in final pensiile sa fie garantate tot de catre Stat- sa ne scuteasca de miorlaieli despre capitalism -cand nimic din activitatea lor nu are legatura cu capitalismul.
   In principiu -In orice domeniu economic mixturile dintre stat si privat sunt ineficiente si in detrimentul contribuabililor.
   Statul poate externaliza spre domeniul privat activitati pe care nu le poate indeplini , dar contractul trebuie sa fie clar ,iar responsabilitatea trebuie sa ramana a statului.
   De preferinta-ori de stat/ori privat.
   In practica -Se elimina o posibila criza a fondurilor de pensii in deceniul urmator , iar cetatenii sunt responsabilizati in privinta viitorului lor.
   Nu pare , dar e o masura de dreapta.
   2. Impozitul pe cifra de afaceri- Si buna,si rea.
   Buna -pentru ca elimina 1001 modalitati de a eluda platirea impozitului. Cu cat mai putine reglementari discutabile , cu atat mai putina coruptie si evaziune fiscala.
   Dar mai ales, buna pentru ca stimuleaza afacerile cu o marja mai mare de profit , ceea ce ar fi un impuls pentru reindustrializarea unor domenii de activitate unde acum exportam doar materie prima sau produse cu o foarte mica valoare adaugata.
   Rea- pentru ca descurajeaza investitiile mici si activitatile de tip economie coloniala, care asigura momentan supravietuirea catorva milioane de romani.Acest efect va fi moderat de catre marjele diferite de impozit ,in functie de domeniul de activitate.
   Nu pare ,dar e o masura de dreapta.
   3.Taxa de solidaritate si taxa pe produsele care afecteaza sanatatea -masuri ineficiente si imorale, caracteristice politicilor economice de stanga.

.